“14 februarie este cunoscuta ca fiind ziua universala a indragostitilor. Ce ar putea fi mai dragut decat o zi speciala dedicata dragostei, in care sa poti spune iubitului, sotului, fratelui, mamei cat de mult ii iubesti?” bla bla bla…

deci pe 14 februarie avem voie sau suntem obligati sa spunem “Te iubesc”? la extremele zilei de maine sunt oamenii care se agita sa ia inimioare penibile de la tarabe si mai penibile si cei care merg la concertele tapinarii “anti-valentine’s” ca sa demonstreze cat de mult dispretuiesc ei ziua asta.

de ce nu exista o cale de mijloc? sa nu te simti obligat sa spui te iubesc pe o inimioara de plus, daca esti singura sa nu te deprimi uitandu-te la programele speciale de la tv…daca iubesc, de obicei o spun in cele mai nepotrivite momente, daca nu, n-am nevoie de o zi speciala sa-mi aminteasca “how lame I am for being single”.

baietzii nu prea inghit ziua asta, fetele se entuziasmeaza uneori mai mult decat lasa sa se vada. chiar si eu…dar nu pentru ca e o zi pentru care s-au umplut magazinele de roshu inca de cu o luna inainte, nu pentru ca la tv sunt numai filme de dragoste, nu pentru ca toate newsletterurile din mail ma invatza ce sa fac pentru “o zi a indragostitilor perfecta”. folosesc titulatura zilei de 14 februarie drept scuza ca sa ma simt bine. nu astept “te iubesc”-ul alb pe rosu, nu astept cina cu petale de trandafiri, nu astept o felicitare siropoasa.

astept sa pot spune “azi e 14, asa ca vreau un bonus de tinut in brate si privit in ochi”. sa am o scuza sa cer mai mult.  si ca sa intoarcem “cadoul”, eu zic ca e o zi buna pentru, cum spunea profadesex,

” prinde-l, leaga-l si fute-l”.

“ziua indragostitilor”…cati din toti care o celebreaza sunt indragostiti in adevaratul sens al cuvantului? nu meritam toti sarbatoarea asta…