astazi am dat peste niste fituici pe care le-am scris chiar inainte sa intru la facultate…cam stangace, dar…de 1 martie, pt toate “fetili” ) :

“…baieti…barbati…despre tot ce ar putea ei sa faca pt noi si nu fac. ca sa ne castige dragostea. sa se straduiasca. sa simta ca meritam efortul lor.

de ce le-o fi asa de greu (sau de lene) sa incerce sa arate tot ce au ei mai bun. sa ne convinga ca merita dragostea noastra. in fond, nici nu le cerem prea mult, doar sa fie…perfecti! se gandesc ca poate nici nu are rost sa incerce, de vreme ce “perfectiunea nu exista”. Bullshit. exista. pt fiecare dintre noi. stim deja ce vrem de la ei si mai ales, ei sunt deja perfecti. pentru ca i-am ales! pt ca ii iubim oricum si nici macar lipsa stradaniei lor nu va schimba asta.

si daca tot suntem condamnate din start, ar putea si ei macar sa incerce sa ne usureze sentinta. meritam si noi atat, NU?”

sa faci tot ce se poate inseamna sa faci ceea ce trebuie